În data de 12 decembrie 2019, la sediul ELI-NP din Măgurele, la evenimentul organizat de Asociația Măgurele Science Park (MSP), oamenii de stiință, cercetătorii, oamenii de afaceri, investitorii și reprezentanți ai autorităților locale au discutat despre soluții pentru creare de punți de colaborare pentru transfer tehnologic, după ce institutele de cercetare partenere ale MSP și-au prezentat oferta valoroasă de cercetare.
Acest workshop, “Bridges between Science & Business”/”Conectăm Știința cu Afacerile”, organizat la sediul ELI-NP din Măgurele, județul Ilfov, este primul eveniment de acest fel organizat de MSP care și-a propus să conecteze știința și cercetarea aplicată cu afacerile.
Concluzia generală a fost că evenimentul are un potențial mare de impact prin aducerea față în față a celor interesați în deschiderea barierelor dintre cercetare, administrația publică și guvernamentală și mediul de afaceri.
Acest demers este considerat de către partenerii MSP a fi extrem de important pe termen lung pentru a consacra pe plan național și internațional Măgurele Science Park și viitorul său ecosistem dedicat științei si tehnologiei.
Pentru a marca importanța evenimentului “Bridges between Science & Business”, alături de reprezentațiii institutelor de cercetare și universități, care și-au prezentat oferta, au fost prezenți și au luat cuvântul președintele Consiliului Județean Ilfov, Marian Petrache, directorul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, Nicolae Zamfir și directorul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, Adrian Curaj. Evenimentul este privit ca un punct important în crearea unei zone de maximă importantă pentru regiune care să genereze creștere economică accelerată pe cei mai importanți vectori – știința, tehnologie de vârf și industrie de viitor.
Aducând față în față reprezentanți semnificativi ai zonelor de știință si de business în prezenta reprezentanților entităților publice care și-au manifestat întregul interes și deplina angajare în acest proiect s-a plecat de la identificarea punctelor critice care au făcut ca această creștere economică bazată pe cercetare de vârf și tehnologii inovative să nu fi avut pană în acest moment dezvoltarea dorită.
Privind din partea ofertei, a mediului de cercetare, barierele sunt văzute plecând de la cele mai presante cerințe de funcționare a domeniului, înțelegând atât modul de funcționare cât și limitările.
Cele definitorii sunt incertitudinile în planificarea și estimarea duratei cercetării până la posibila disponibilitate pentru industrie. În aceste condiții, în situația în care conceptual produsul final si avantajele acestuia sunt clare din momentul apariției ideii, este extrem de stresantă durata de timp mare de la dezvoltarea unei cercetări până la introducerea în fabricație.
Dincolo de tentația cercetării de tip “blue ocean” care este recompensată corespunzător în lumea cercetătorilor – recunoaștere, lucrări publicate, grade câștigate, promovări – trecerea de la teme teoretice la teme practice este dificilă, întrucât exista o încredere scăzută în cercetarea aplicativă.
În lipsa unor punți de comunicare permanentă, circulația informației fiind limitată, căutarea cererii din partea industriei este văzută ca un obstacol de netrecut în lipsa unei baze de date cu domeniile de activitate al IMM-urilor văzute în mod practic, în afara schemelor si șabloanelor birocratice. Evident că și lipsa unei baze de date cu domeniile de activitate, competențele și rezultatele validate ale INCD-urilor, ale I-AR-urilor și al Universităților este văzută ca o piedică în racordarea la realitățile si cerințele pieței.
Si întrucât suntem într-o țară în care accesul la finanțare a fost și este încă dificil, finanțarea proceselor de cercetare, dificultatea accesării programelor și competițiilor de cercetare este considerată o problemă datorată dezvoltării insuficiente a polilor de cercetare (consorțiilor). Pornind de la același considerent, în aceeasi situatie se poziționează și IMM-urile, cu procente de cofinantare ridicate în cercetare, care implică eforturi si expunere suplimentară în condiții de incertitudine.
Lipsa de apetență pentru risc si experiențe ratate de dezvoltare au dus între timp la o lipsă a stimulării personalului CDI către dezvoltarea tehnologică și a produselor cu valoare adăugată mare, făcând ca aceștia să se orienteze spre zone mai puțin riscante, în condițiile în care valoarea pe care o adaugă cu noile proiecte scade.
În același timp metodologiile adoptate și lipsa de viziune fac ca indicatori de durabilitate post-proiect folosiți în acest moment să fie greu de realizat. Problema este în aceste condiții lipsa unei viziuni și curajul de a propune alternative care să poată fi acceptate de către mediul public și mediul de afaceri.
Ambele sectoare – si cel de stat, și cel privat, trebuie să participe activ in definirea programei, astfel încât să existe o abordare coerentă și cu adevărat axată pe rezultate în procesul de selecție a proiectelor.
În aceeași notă, mediul de cercetare percepe ca o problemă lipsa unor compartimente de interconectare cu cercetarea care să aibă aceleași obiective în timp ce vorbește aceeași limbă cu cercetătorii. Chiar si așa, cercetătorii văd ca o mare problemă lipsa unor departamente de cercetare cu obiective clare în cadrul companiilor pentru a interfața cu mediul de cercetare folosind un limbaj si instrumente comune, aliniind practice de ambele părți viziunea si modul de lucru. Întrucâtva aceasta se aliniază cu o alta problema identificata de către mediul de afaceri – lipsa unei alinieri pe viziune si pe așteptări intre mediul științific si de cercetare si mediul de business.
În timp ce în anumite condiții este văzută ca un avantaj, deschiderea către piața internațională este făcută punctual și în situații cu obiective specifice, o racordare la nivelul companiilor mari este încă un vis îndepărtat întrucât componenta de cercetare a companiilor multinaționale este mult prea puțin expusa potențialilor parteneri romani iar aceștia nu sunt racordați la viteza si condițiile economice ale acestora.
Nu doar demografia a lovit în reducerea forței de muncă specializată ci si deschiderea granitelor europene fată de România, în 2002.. La aceasta contribuie si neconcordanța dintre programele de învățământ și cerințele mediului de afaceri, pe domenii specifice. Întrucât cea mai mare parte din cercetători se îndreaptă spre zona în care cochetează cu consultanta de afaceri sau retragerea la pensie, lipsa unei generații bine pregătite care sa le ia locul pe termen mediu devine un factor de risc.
Cea mai ușoară explicație este bugetul mic alocat pentru cercetare în toți acești ani, dar problema este mai complexă întrucât banii sunt doar parte a soluției, nu soluția. Aceasta se leagă cu una din cele mai grele probleme acuzate de către partea de cercetare si anume lipsa dotărilor. Din păcate, dotarea pentru cercetare, mai ales datorita seriilor mici sau unicate, implică costuri ridicate și chiar și pentru o dotare generică se ajunge la valori prohibitive.
O problema identificată din zona companiilor de către cercetători este utilizarea pe scară largă în mediul de afaceri a IA și Data Analitic. Dincolo de faptul că reprezintă o abordare multidisciplinară și inovatoare, pentru mediul de cercetare este mai greu sa împingă o companie de producție să alterneze cicluri de cercetare si explorare cu cicluri de exploatare si optimizare.
Motivele par a porni de la decuplarea științei si cercetării de industria aplicată de după 1990. Primul si cel mai important factor în viziunea cercetătorilor este lipsa de predictibilitate în economie și industrie.
Pe de o parte este mersul lumii moderne în care rupturile de ritm, salturile științifice si tehnologice care nu mai pot fi prezise, ciclurile de dezvoltare mult scurtate, un lucru normal în noua economie.
Pe de alta sunt șocurile si surprizele care au marcat economia națională după 1990.
Lipsa de constanță în direcțiile si politicile de dezvoltare între ciclurile electorale, impactul major pe termen lung al crizelor economice au impact mult mai mare fată de ce poate fi considerat la o prima estimare.
Lipsa de încredere a dus de la orientarea spre proiecte cu impact mic dar sigur pe termen scurt până la reducerea dramatică a activității si migrația creierelor spre laboratoare din toate colturile lumii, pierzând o istorie de experiențe si cunoștințe.
Mediul de cercetare a văzut tot timpul în autorități un aliat. De aceea, în momentul în care în mediul legislativ și de reglementare au apărut rupturi, fiind neclară pentru mediul de cercetare, aceasta a devenit un impediment în clarificarea reglementărilor ce țin de finanțarea investiiilor.
Marea pierdere a fost în primul rând în zonele în care investițiile în echipamente și utilaje sunt majore. Aceasta a dus în timp la o lipsă a dotărilor necesare pentru dezvoltarea și testarea unor sisteme complexe.
O mare lipsa de progres este văzută de către cercetători prin prisma lipsei procedurilor și implementării unui cadru legislativ privind Proprietatea Intelectuală care să simplifice și să clarifice lucrurile. Aceasta face ca problemele legate de patente si protecția secretelor științifice și tehnice să fie privite la limita bunelor practice în domeniu, de cele mai multe ori făcând față unor riscuri serioase.
Timpul a fost destul de scurt pentru explorarea tuturor acestor probleme dar inventarierea lor a avut o reacție pozitivă de o amploare neașteptată din partea atât a sectorul public cât si privat, beneficiare a unor proiecte sau interesate de proiecte.
Dacă unele din aceste bariere au fost exemplificate pe cazuri particulare, interlocutorii au confirmat validitatea acestor percepții, dar au făcut un pas înainte. Aducând în față alte cazuri si experiențe similare sau dintr-o paradigma apropiată au marcat și soluții sau abordări care au dus la rezolvarea lor. Acestea au deschis alte perspective, multe din punctele de interes fiind preluate pentru a fi discutate în alt format, de obicei direct între părțile care își pot aduce o contribuție solidă și urgentă la rezolvarea lor. Modelele de finanțare și de analiză a riscului au fost abordate fără cosmetizări și viziuni idealiste ceea ce a dus la o mai buna mapare a soluțiilor potențiale.
Asociația Măgurele Science Park a fost fondată de către Consiliul Județean Ilfov, Primăria Măgurele și Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei cu scopul de a contribui activ la dezvoltarea unui ecosistem atractiv pentru instituțiile și companiile naționale și internaționale bazate pe cunoaștere. Pentru atingerea acestui obiectiv, MSP dezvolta o serie de platforme si proiecte de dezbatere, networking și cooperare între universități și institute de cercetare, mediul de afaceri, autorități publice, asociații profesionale și organizații care sprijină mediul de afaceri.
Prezentările susținute în cadrul evenimentului le găsiți în acest link:
https://drive.google.com/open?id=1-dDjlyIYkQybDYSy26zBYzYOJtn-OUya
Iar aici gasiti linkul la inregistrarea video a intregului eveniment:
