- Câteva cuvinte despre echipa voastră.
Echipa noastră este una formată din elevi de la multiple licee (acestea e unul dintre principalele atribute ale clubului nostru de robotică; orice elev se poate alătură fară nicio problemă, indiferent de liceul de care aparține).
Membrii vechi, veteranii, sunt în număr de trei:
– Ene Silvian (fost elev al lic. Teoretic Traian, student la Florida Southern College);
– Vlad-Daniel Leu (eu; fost elev al lic. Teoretic Ovidius, student la Georgia Institute of Technology);
– Șopron Florin-Alexandru (fost elev al Liceului Dimitrie Leonida).
Dintre cei vechi am rămas doar eu (și nu pentru mult timp; în ~30 zile plec la facultate), dar avem o serie de juniori care învață constant și se pregătesc să ne ia locul.
Aceștia sunt Șopron Lucian (fratele lui “Șopron Senior”), Badea Roberto și Andrei Luca Alexandru, toți elevi în cadrul Liceului Dimitrie Leonida.
2.De unde a pornit ideea soluției voastre?
Ideea inițială s-a înfăptuit spontan că urmare a accesării întâmplătoare a unor studii & articole legate de poluare. Astfel am aflat că s-au depistat urme de pesticide în regiunile arctice (lucru care ni s-a părut de necrezut inițial). De la această idee de reducere a poluării agricole am ajuns progresiv să elaborăm un sistem agricol care să limiteze cantitatea de substanță activă eliberată pentru tratarea plantelor (și implicit să reducem cantitatea de pesticide care sunt purtate de fronturile de aer către zone îndepărtate).
3. De unde ați aflat despre Agritech Hackaton?
Am aflat întâmplător de acest eveniment, cel mai probabil printr-un articol postat pe site-urile de socializare. După ce ne-am consultat cu privire la proiect și tematica, am luat decizia de a ne înscrie. Timpul alocat proiectului a fost relativ limitat (aveam deja un proiect “proof-of-concept” care evidenția funcționarea software-ului cu rol de a identificare a plantelor, însă acesta nu un robot fizic, ci doar un fel de test bench (mediu/platforma de testare)). În intervalul de timp dintre etapa de selecție și etapa finală am reușit să dezvoltăm un sistem autopropulsat, un minimum viable product, care să evidențieze cele mai semnificative elemente ale proiectului. Cu respectivul robot, intitulat “Sistem Inteligent de Identificare și Tratare cu Aplicabilitate în Agricultura de Precizie (ȘIIT-AAP)” (știu, e un nume lung…) am captat atât atenția juriului, cât și a concurenților, reușind astfel să ne întoarcem acasă cu Premiul I.
4. Care este următorul pas?
Următorul pas pentru proiectul nostru ar fi unul relativ mare în comparație cu celelalte etape de dezvoltare a proiectului; pentru implementarea sistemului sunt necesare resurse financiare pe care nu le putem aloca. Trebuie mărit dataset-ul cu imagini (în prezent avem 11 plante și 5500+ imagini cu acestea) pentru o precizie superioară a AI/Machine Learning-ului; în plus, trebuie construit conceptul hardware final (folosindu-se tehnica de lucru precum CNC-uri de care liceul încă nu dispune; la aceste echipamente se adaugă elementele de construcție ale prototipului). În plus, intenționam să dezvoltăm o soluție care să combată eficient și dăunătorii; aici este vorba de insecte și nu numai. Această soluție va fi o elementa componentă a unui proiect ulterior.
