Nume / Prenume: Gheorghe Ștefania
Functia si gradul stiintific: Biochimist, Cercetător Științific gradul I (ingineria mediului), Responsabil Studii Ecotoxicologice
Departamentul Control Poluare, Laborator Bioteste Analize Biologice din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială ECOIND
Câteva cuvinte despre cum a început cariera dumneavoastră în mediul de cercetare
Curiozitatea este cea care aprinde scânteia cercetării – iar la mine, acea scânteie a devenit o flacără odată cu angajarea mea, în 2005, în cadrul INCD – ECOIND București. Ca asistent de cercetare, am avut oportunitatea de a fi îndrumată de profesioniști remarcabili, care mi-au oferit direcția în carieră, mi-au dezvoltat abilitățile și mi-au întărit curiozitatea pentru cercetare.
După finalizarea Facultății de Chimie din cadrul Universității București, am ales continuarea studiilor postuniversitare în domenii de frontieră precum biochimie, biologie moleculară și mai târziu un doctorat în Științele Naturii, specializarea biologie.
Încă din timpul facultății, am fost implicată în studii privind impactul substanțelor chimice asupra organismelor, ceea ce mi-a oferit o bază practică importantă.
Dorința de afirmare și curiozitatea științifică m-au determinat să continui și să perseverez în domeniul cercetării, în speranța că munca mea va avea un impact pozitiv atât în protecția mediului, cât și la nivel social.
Totodată, mi-am format competențe esențiale în menținerea sistemelor de calitate și audit intern, care mi-au completat profilul profesional. Acestea mi-au dezvoltat gândirea critică, atenția la detalii și orientarea constantă spre rezultate relevante și riguroase.
O realizare și un eșec din viața dumneavoastră profesională
Fiecare reușită profesională a venit ca o confirmare a pasiunii, implicării și perseverenței mele în cercetare. În cadrul INCD ECOIND, diversitatea tematicilor și expertiza colegilor mi-au oferit oportunitatea de a evolua într-un mediu dinamic și provocator.
Fiecare studiu experimental cu aplicație practică pe care reușesc să-l finalizez și este transferat către beneficiarul economic sau autorități reprezintă o realizare, deoarece studiile au un grad ridicat de complexitate și conștientizez importanța studiilor de impact ecotoxicologic al substanțelor chimice asupra mediului înconjurător.
O realizare importantă pentru mine este dezvoltarea și menținerea acreditării studiilor de toxicitate acvatică din cadrul laboratorului în care activez. Aceste studii sunt unice la nivel național și esențiale pentru clasificarea substanțelor chimice în conformitate cu Regulamentul REACH. De asemenea, mă bucură rezultatele proiectului pe care l-am coordonat „Microplastice – Efecte ecotoxicologice și mecanisme de acțiune în Cyprinus carpio”. A fost o provocare majoră, dar și o sursă de satisfacție profesională. Proiectul a fost validat prin recunoaștere internațională, colaborări noi și prin servicii noi implementate în laborator.
Desigur, parcursul nu a fost lipsit de obstacole. Viața de cercetător este presărată cu eșecuri, în special cele care țin de experimente ratate, propuneri de proiecte necastigătoare sau articole științifice respinse. Sunt momente descurajante, dar nu am privit niciodată aceste momente ca piedici, ci ca oportunități de îmbunătățire și adaptare. Aceste eșecuri m-au făcut mai flexibilă, mai atentă la detalii și mai conștientă de importanța unei comunicări eficiente în echipă.
Numiți câteva dintre proiectele care vă caracterizează cel mai bine
Cele mai reprezentative proiecte de cercetare pe care le-am coordonat sau în care am activat au făcut parte din Programul Nucleu, PN II și PN III, care au permis atât cercetare fundamentală, cât și aplicativă, și care mi-au asigurat tematica necesară finalizării studiilor postuniversitare, publicațiile și participările la manifestări științifice, și nu în ultimul rând, dezvoltarea și implementarea de noi servicii care au venit în întâmpinarea nevoilor mediului economic.
Începând cu anul 2008, activitatea mea de cercetare s-a axat în special pe testarea substanțelor chimice asupra organismelor acvatice și terestre. Timp de un deceniu, am testat și implementat diverse metodologii de testare a substanțelor chimice conform standardelor OECD și ISO, utilizând organisme reprezentative ale lanțului trofic și dezvoltând strategii experimentale variate.
Am fost preocupată de testarea toxicității, inclusiv bioacumulare/bioconcentrare și evaluarea riscurilor asupra ecosistemelor acvatice determinate de poluanții prioritari precum substanțele farmaceutice, surfactanți, metale, pesticide, benzofenone, substanțe per și polifluoroalchilate (PFAS), biocide, microplastice și diverse produse industriale.
În aceeași perioadă, am abordat testarea toxicității probelor de mediu contaminate, precum ape uzate, levigate, ape de suprafață, sedimente, soluri sau deșeuri.
Am promovat constant metode alternative la testele pe vertebrate, implementând microbiotestele cu nevertebrate, testele de evaluare subletală a efectelor și continuăm cu selectarea celor mai prietenoase metode adaptabile la infrastructura existentă.
Prin aceste inițiative, am reușit crearea unui punct național multidisciplinar specializat în testarea ecotoxicității substanțelor chimice și evaluarea riscului asupra ecosistemelor acvatice.
Ce proiect v-a obligat să fiți creativă și inovativă?
Creativitatea și inovația sunt esențiale în cercetare – nu doar din obligație, ci din pasiune.
Fiecare proiect necesită elemente de noutate, însă unul dintre cele mai provocatoare a fost proiectul câștigat în cadrul PNIII – Tinere Echipe privind impactul microplasticelor asupra crapului autohton. Acest proiect m-a provocat cel mai mult datorită noutății subiectului abordat, a incertitudinilor și lipsei echipamentelor avansate de care încă țara noastră inca nu beneficiază la același nivel ca în Europa, de exemplu. Inițierea colaborărilor și creativitatea de a utiliza infrastructura existentă au condus în final la îndeplinirea obiectivelor cu succes. În continuare, această direcție de cercetare este o preocupare constantă a cercetătorilor din INCD ECOIND, în vederea dezvoltării de servicii noi de monitorizare și testare a acestor poluanți persistenti. Ne confruntăm încă cu multe necunoscute și ne mișcăm lent comparativ cu avansarea poluării cu microplastice, ale căror efecte pe termen scurt și lung nu sunt încă elucidate. De aceea, căutăm în permanență surse de instruire, oportunități de finanțare și participăm ori de câte ori se poate la manifestări științifice pe această temă.
În același timp, proiectele de evaluare a riscului ecotoxicologic al produselor industriale au impus, la rândul lor, inovație. Testarea amestecurilor chimice este adesea complicată, din cauza proprietăților lor imprevizibile. În aceste cazuri, am fost nevoită să construiesc planuri experimentale adaptate fiecărui caz, pentru a oferi rezultate relevante și pentru a ajuta producătorii să ia decizii informate înainte de comercializare sau deversare în mediul natural.
Cum considerați că ar trebui să arate Măgurele/Regiunea București-Ilfov, din viziunea dumneavoastră, ca cercetător?
Regiunea Măgurele este deja recunoscută drept un centru de excelență în cercetare, dar potențialul său nu este inca pe deplin atins. În viziunea mea, acest centru trebuie să evolueze într-un veritabil hub internațional pentru cercetare avansată, cu o orientare clară spre multidisciplinaritate și economie circulară.
Un astfel de ecosistem ar trebui să faciliteze colaborarea constanta dintre institutele de cercetare, universități și mediul economic, pentru a încuraja transferul tehnologic și aplicabilitatea practică a rezultatelor științifice.
Este esențial ca acest centru să devină deschis, conectat și integrat în cat mai multe rețelele internaționale. Totodată, el ar trebui să contribuie activ la formularea politicilor publice și să răspundă prin soluții concrete provocărilor de mediu și sustenabilitate cu care ne confruntăm.
Pe scurt: un centru de cercetare cu impact real asupra societății, care întoarce cunoașterea către comunitate.
Care sunt barierele identificate în colaborarea dintre cercetători și reprezentanții mediului de afaceri?
Una dintre cele mai mari provocări în colaborarea dintre cercetători și mediul de afaceri este lipsa unui dialog constant și eficient.
Adesea, nu există canale funcționale de comunicare între institutele de cercetare, agenții economici și autoritățile publice. Acest decalaj duce la neînțelegeri, neîncredere și oportunități ratate de colaborare.
O altă problemă o constituie decalajul științific și de infrastructură dintre institutele de cercetare naționale comparativ cu alte țări dezvoltate, care influențează percepția investitorilor asupra capacității noastre de a oferi soluții inovatoare și, în final, aleg corporații private sau internaționale care oferă infrastructuri mai moderne și timpi de reacție mai rapizi.
Experiența mi-a arătat că agenții economici se feresc să aplice în proiecte cu finanțare publică datorită lipsei de încredere în instituțiile statului, lipsei fondurilor proprii necesare cofinanțării, a birocratiei, a instabilității politice și schimbării priorităților. Totodată, neclaritățile privind drepturile de proprietate intelectuală și riscurile tehnologice percepute pot constitui bariere suplimentare.
În opinia mea, pentru eficientizarea colaborărilor este necesară crearea unor programe de interconectare, instruire și sprijin reciproc între cercetători, mediul economic și autorități. De asemenea, este esențială profesionalizarea centrelor de transfer tehnologic și finanțarea acestora astfel încât să poată deveni punți reale între cercetare și aplicabilitate.
Un exemplu pozitiv este Programul Operațional Competitivitate, în cadrul căruia am avut ocazia să coordonez contracte și studii ecotoxicologice. Acest program a facilitat colaborarea directă cu șase agenți economici, care au beneficiat de acces la infrastructura de cercetare și expertiza specialiștilor din cadrul INCD ECOIND – un model de bună practică ce ar trebui extins.
Dacă ați avea posibilitatea financiară să finanțați 2 proiecte strategice pentru România – transfer tehnologic în anul 2025, ce propuneri ați avea?
În România, există numeroase domenii strategice care necesită investiții urgente, dar în ceea ce privește mediul, cred că ar trebui să finanțăm proiecte cu un grad înalt de maturitate tehnologică. Aceste proiecte ar trebui să răspundă unor provocări reale de mediu și să aibă un impact pe termen lung.
Un prim proiect pe care l-aș finanța ar viza tehnologiile avansate de epurare a apelor uzate, care să poată elimina poluanții de nouă generație. Acesta ar reprezenta un pas esențial în protejarea resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice, asigurându-se în același timp că procesul de epurare este sustenabil și eficient.
Al doilea proiect ar aborda calitatea aerului în zonele urbane, un subiect crucial având în vedere ritmul accelerat de urbanizare și poluare. Aș finanța cercetări și tehnologii care să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să îmbunătățească eficiența sistemelor de monitorizare și control al calității aerului în orașe, cu un accent pe inovații care pot fi implementate rapid și la scară largă.
De asemenea, aș sprijini centre de colectare, sortare, reciclare si monitorizarea a deșeurilor care să adopte practici sustenabile și tehnologii de ultimă generație. Îmbunătățirea infrastructurii de gestionare a deșeurilor nu doar că ar reduce poluarea, dar ar contribui semnificativ la economia circulară, un obiectiv fundamental în dezvoltarea sustenabilă a țării.
În paralel, aș susține inițiative educaționale și de conștientizare publică cu privire la importanța protecției mediului și a gestionării eficiente a resurselor naturale.
Mulțumesc pentru oportunitatea de a împărtăși o parte din parcursul meu profesional. Cred cu tărie că cercetarea este motorul progresului, iar implicarea noastră constantă, ca specialiști, poate aduce schimbări semnificative în societate. Voi continua să-mi dedic eforturile pentru a contribui la protejarea mediului și promovarea colaborării dintre știință și economie.