Articol redactat de Emanuela Modoran – Expert Relații Externe & Advisor EEN, Asociația Măgurele Science Park
Pentru IMM-urile care pregătesc proiecte în cadrul PoCIDIF – Măsura 1.1.2 „Creșterea gradului de colaborare public-privat”, una dintre cele mai importante componente ale aplicației este analiza financiară. Un proiect poate solicita o finanțare nerambursabilă de până la 1,5 milioane euro, însă compania trebuie să demonstreze că poate susține financiar nu doar partea neacoperită de grant, ci întregul ciclu de viață al investiției.
Cu alte cuvinte, întrebarea corectă nu este doar „cât grant putem obține?”, ci și „de câți bani trebuie să dispunem pentru a implementa și exploata proiectul în condiții de siguranță?”
Documentația apelului solicită explicit demonstrarea capacității financiare pentru contribuția proprie aferentă cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile și costurile de funcționare și întreținere ale investiției. Mai mult, beneficiarul trebuie să își asume menținerea investiției și asigurarea costurilor necesare pe perioada de durabilitate de 5 ani.
De la grant la necesarul real de finanțare
O eroare frecventă este construirea proiectului pornind exclusiv de la plafonul grantului. În realitate, necesarul financiar al beneficiarului poate fi semnificativ mai mare.
Pentru un proiect care urmărește obținerea grantului maxim de 1,5 milioane euro, trebuie analizate distinct:
- finanțarea nerambursabilă;
- contribuția proprie la cheltuielile eligibile, rezultată din intensitățile de ajutor aplicabile diferitelor activități;
- toate cheltuielile neeligibile;
- TVA-ul neeligibil, dacă este cazul;
- necesarul temporar de lichiditate până la rambursarea cheltuielilor;
- costurile de operare și întreținere după finalizarea proiectului.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât proiectele PoCIDIF 1.1.2 pot combina mai multe categorii de ajutor – pentru cercetare și dezvoltare, investiții regionale, inovare pentru IMM-uri sau inovare de proces și organizațională. Prin urmare, nu trebuie aplicat automat un singur procent de finanțare întregului buget. Contribuția proprie trebuie calculată pe activități și categorii de cheltuieli, în funcție de regimul de ajutor aplicabil.
Un exemplu simplificat: dacă grantul urmărit este de 1,5 milioane euro, valoarea totală a proiectului poate ajunge la 2 milioane euro, 2,3 milioane euro sau chiar mai mult, în funcție de structura activităților și intensitățile de finanțare. La această valoare se pot adăuga cheltuieli neeligibile și necesarul de capital pentru operarea ulterioară.
De aceea, valoarea grantului nu trebuie confundată cu valoarea proiectului și nici cu necesarul de cash al companiei.
Analiza financiară trebuie construită în două scenarii: „fără proiect” și „cu proiect”
Macheta financiară și Planul de afaceri trebuie să demonstreze efectul incremental al investiției.
Scenariul „fără proiect” trebuie să reflecte evoluția realistă a companiei în situația în care investiția PoCIDIF nu ar fi realizată. Nu înseamnă automat venituri constante și nici zero creștere: trebuie pornit de la situațiile financiare istorice, portofoliul existent, contractele și tendința reală a activității.
Scenariul „cu proiect” adaugă impactul economic al produsului, serviciului sau procesului inovativ dezvoltat prin proiect: venituri suplimentare, dar și toate costurile suplimentare necesare obținerii acestora.
Această separare este esențială deoarece grila calculează profitul din exploatare incremental ca diferență între profitul de exploatare în scenariul „cu proiect” și cel din scenariul „fără proiect”.
Veniturile post-proiect trebuie fundamentate, nu „optimizate” pentru Excel
Proiecția financiară este realizată pe 5 ani, iar evaluatorii verifică explicit corelarea acesteia cu Planul de afaceri, Cererea de finanțare, activitățile proiectului și celelalte documente relevante.
Veniturile generate de investiție trebuie, prin urmare, construite pornind de la modelul comercial real:
număr estimat de clienți × preț mediu × cantitate/licențe/unități vândute, după caz.
Pentru o soluție software, de exemplu, analiza poate diferenția veniturile din licențe, abonamente, implementare, customizare și mentenanță. Pentru un produs tehnologic, pot exista venituri din vânzarea echipamentului, integrare, service, consumabile sau servicii conexe.
Ipotezele trebuie să fie susținute de analiza pieței și de strategia comercială: dimensiunea pieței, clienți potențiali, prețurile concurenților, pipeline comercial, scrisori de interes, pilotări, contracte existente sau alte informații verificabile.
Documentația solicită explicit ca proiecțiile veniturilor și cheltuielilor de operare să fie detaliate, suficient justificate, realiste și fundamentate pe date corecte și surse verificabile.
Nu uitați costurile de operare ale investiției
A doua eroare importantă este supraestimarea veniturilor și subestimarea costurilor.
După finalizarea finanțării pot apărea costuri importante: personal tehnic și comercial, energie, cloud și hosting, licențe software, mentenanță, service, calibrare, consumabile, asigurări, securitate cibernetică, certificări, marketing, participări la târguri, distribuție, subcontractări, înlocuirea unor componente sau actualizarea produsului.
Planul de afaceri cere explicit detalierea fluxurilor de intrări și ieșiri incluse în macheta financiară.
Prin urmare, un proiect care estimează venituri de 1 milion euro/an după finalizare, dar introduce doar câteva zeci de mii de euro drept costuri suplimentare de operare, fără o explicație solidă, poate ridica semne de întrebare.
Cash-flow-ul este diferit de profit
O companie poate avea un proiect profitabil pe hârtie și, în același timp, să nu aibă lichiditățile necesare implementării.
Analiza trebuie să includă toate costurile eligibile și neeligibile și toate sursele de finanțare, atât pentru investiție, cât și pentru operarea și funcționarea acesteia, inclusiv veniturile generate de proiect.
Trebuie deci analizate separat sursele din care vor fi acoperite contribuția proprie, TVA-ul și cheltuielile neeligibile, dar și eventualele decalaje dintre momentul efectuării plăților și cel al rambursării finanțării.
Sursele pot proveni din disponibilitățile companiei, fluxul de numerar generat de activitatea curentă, aport al acționarilor sau finanțare bancară, după caz.
Analiza financiară trebuie făcută și din perspectiva lichidității, nu doar a profitabilității.
Rentabilitatea investiției influențează direct punctajul
Un aspect deosebit de important al actualei grile este indicatorul de rentabilitate financiară:
RI = PEI / CI × 100
unde:
PEI = profitul din exploatare incremental mediu pentru cei 3 ani de după finalizarea proiectului;
CI = valoarea totală a proiectului fără TVA.
Grila acordă:
| Rentabilitatea investiției | Punctaj |
| 0,5% ≤ RI ≤ 1% | 1 punct |
| 1% < RI ≤ 2% | 3 puncte |
| RI > 2% | 5 puncte |
Acest criteriu trebuie verificat înainte de depunerea proiectului, nu după finalizarea Planului de afaceri.
De exemplu, pentru o investiție totală fără TVA de 2,3 milioane euro, obținerea unui RI de peste 2% presupune un profit incremental mediu anual de peste 46.000 euro în primii trei ani după finalizarea proiectului.
Nu este o țintă imposibilă, dar trebuie să rezulte natural din modelul de business, nu din ajustarea artificială a proiecțiilor.
Cele trei documente trebuie să spună aceeași poveste
Analiza financiară nu trebuie pregătită izolat de echipa care redactează proiectul.
Trebuie să existe o legătură directă între:
Cererea de finanțare → Planul de afaceri → Macheta financiară.
Grila precizează că evaluatorii urmăresc corelarea informațiilor din Planul de afaceri, Cererea de finanțare, proiecțiile financiare și celelalte documente ale proiectului.
Dacă Planul de afaceri spune că vor fi angajate 8 persoane pentru exploatarea produsului, aceste salarii trebuie să apară în proiecția financiară. Dacă strategia comercială prevede intrarea pe trei piețe externe, trebuie să existe costuri realiste pentru vânzări, promovare și internaționalizare. Dacă produsul presupune cloud, mentenanță sau licențe anuale, acestea trebuie reflectate în costurile operaționale.
La fel, dacă proiecția financiară estimează o creștere puternică a veniturilor, aceasta trebuie să poată fi explicată prin volume de vânzări, prețuri și capacitatea efectivă de comercializare.
Testul final înainte de depunere
Pentru un proiect care solicită grantul maxim de 1,5 milioane euro, analiza financiară ar trebui să răspundă foarte clar la câteva întrebări:
Cât costă proiectul în total? Cât reprezintă grantul? Cât trebuie să aducă beneficiarul? Ce cheltuieli rămân neeligibile? Ce lichiditate este necesară în perioada de implementare? Cât va costa operarea investiției după proiect? Ce venituri suplimentare va genera? Care este profitul incremental? Este RI peste pragul urmărit? Și, cel mai important, poate compania susține investiția fără să intre într-un deficit de lichiditate?
Grila de eligibilitate merge exact în această direcție: solicitantul trebuie să demonstreze capacitatea de a acoperi contribuția proprie, cheltuielile neeligibile și costurile de funcționare și întreținere, inclusiv în perioada de durabilitate.
Concluzia: pentru PoCIDIF 1.1.2, analiza financiară nu este o anexă contabilă completată la finalul proiectului. Ea trebuie construită încă din momentul configurării bugetului și al activităților. Pentru un grant de până la 1,5 milioane euro, solicitantul trebuie să privească simultan trei niveluri: grantul, contribuția proprie și necesarul real de cash pentru implementarea și exploatarea investiției. O proiecție financiară bună nu este cea care arată cele mai mari venituri, ci cea care demonstrează, prin ipoteze verificabile și coerente, că proiectul poate fi finanțat, implementat și susținut economic după terminarea finanțării.
#EENcanHelp #PoCIDIF #AnalizăFinanciară
Surse:
Ghid PTI _.pdf
Anexa 1 – Model si instructiuni de completare Cerere de Finantare.docx
Anexa 10- Model de Plan de afaceri.docx
Anexa 12 – Grila de verificare eligibilitate si contractare.docx
Anexa 13 – Grila de evaluare tehnica si financiara.docx
