O perspectivă practică asupra diferenței dintre domeniul de specializare inteligentă și sectoarele în care poate fi utilizată o soluție inovativă
Articol redactat de Ana-Maria Paraschiv – Expert Relații Externe & Advisor EEN, Asociația Măgurele Science Park
În proiectele de cercetare, dezvoltare și inovare există o întrebare care pare simplă: în ce domeniu se încadrează proiectul? În practică, răspunsul este mai complex. O soluție bazată pe inteligență artificială poate fi dezvoltată într-un anumit domeniu tehnologic, dar utilizată în sănătate, agricultură, transporturi sau în toate aceste sectoare.
Această diferență dintre tehnologia pe care o dezvoltăm și piețele în care ea poate fi utilizată este importantă nu doar pentru proiectele finanțate din fonduri europene. Este o întrebare strategică pentru orice companie inovatoare: dezvoltăm un produs pentru un singur sector sau o tehnologie capabilă să rezolve aceeași categorie de probleme în mai multe sectoare? Răspunsul poate schimba radical potențialul comercial al unei inovații.
Domeniul tehnologic nu este același lucru cu sectorul de activitate
Un exemplu foarte clar apare în Acțiunea 2.1 PoCIDIF – „Dezvoltarea de noi servicii/aplicații/produse prin inovare și adoptarea de tehnologii avansate”. Ghidul stabilește că soluțiile inovative dezvoltate de IMM-urile din domeniul TIC trebuie să se încadreze într-un subdomeniu de specializare inteligentă din SNCISI 2021–2027: de exemplu, microelectronică pentru produse inteligente, comunicații și IoT, tehnologii XR, inteligență artificială, tehnologii pentru trasabilitate sau roboți și agenți cognitivi.
Acesta este domeniul proiectului. Separat, ghidul definește sectorul de activitate vizat ca sectorul economic sau industrial căruia îi este destinată soluția: sănătate, agricultură, construcții, energie, transporturi etc. Ghidul precizează explicit că „sectorul vizat este distinct de Domeniul proiectului (subdomeniul SNCISI)”.
Pe scurt: domeniul de specializare inteligentă ne spune CE tehnologie dezvoltăm; sectorul de activitate ne spune UNDE și PENTRU CINE creează valoare acea tehnologie. O companie poate dezvolta o singură soluție de inteligență artificială care să fie aplicabilă industriei, transporturilor și agriculturii. Nu avem trei domenii tehnologice, ci o tehnologie și trei posibile sectoare de aplicare.
Nu trebuie să căutăm sectoare. Trebuie să căutăm probleme similare.
În activitatea de consultanță întâlnesc frecvent companii care își definesc produsul prin primul client sau prin prima problemă rezolvată. Dacă dezvoltăm un sistem AI pentru detectarea defectelor pe o linie de producție, este firesc să îl numim „soluție pentru industria prelucrătoare”. Dar aceasta descrie prima aplicație a tehnologiei, nu neapărat tehnologia însăși.
Întrebarea mai utilă este: ce face, de fapt, soluția? Dacă sistemul analizează în timp real imagini și date provenite de la senzori, identifică anomalii și generează alerte, aceeași capabilitate ar putea fi utilizată pentru monitorizarea infrastructurii, identificarea unor probleme în culturile agricole sau supravegherea unor fluxuri logistice. Produsul inițial poate fi industrial, dar capabilitatea tehnologică este transversală.
Același raționament se aplică unei platforme IoT. Dacă prima aplicație este monitorizarea temperaturii și umidității în agricultură, piața pare una singură. Dacă definim însă funcția tehnologică drept colectarea, transmiterea și interpretarea în timp real a datelor dintr-o rețea de senzori, apar alte aplicații: clădiri inteligente, energie, transport, logistică sau industrie. Chiar descrierea subdomeniului „Rețelele viitorului, comunicații, IoT” din ghid indică aplicații foarte diferite, de la smart city și reacția la dezastre până la comunicații vehicul-vehicul și monitorizarea pacienților.
Un test practic în cinci pași
1. Scoateți sectorul din descrierea produsului. În loc de „platformă AI pentru agricultură”, descrieți ce face tehnologia: colectează date, recunoaște imagini, detectează anomalii, face predicții, automatizează decizii sau asigură trasabilitate. Aceasta este capabilitatea tehnologică de bază.
2. Identificați problema fundamentală. Nu „ajută agricultorii”, ci, de exemplu, „identifică automat și timpuriu abateri care, nedetectate, generează pierderi”. Întrebați apoi: unde mai există această problemă?
3. Identificați ce rămâne neschimbat. Algoritmul, arhitectura software, motorul AI, platforma IoT sau modelul de analiză? Cu cât nucleul tehnologic poate fi reutilizat, cu atât argumentul cross-sector este mai puternic.
4. Identificați ce trebuie adaptat. Pot fi necesare alte seturi de date, senzori, interfețe, integrări, certificări sau cerințe de reglementare. Cross-sector nu înseamnă un produs identic în toate piețele, ci o tehnologie comună care poate fi adaptată fără a deveni o soluție complet diferită.
5. Demonstrați existența pieței. Faptul că tehnologia ar putea funcționa într-un sector nu înseamnă automat că există o piață. Trebuie identificate problema reală, utilizatorii, modul de implementare și, în final, disponibilitatea de a plăti pentru soluție.
Cross-sector nu înseamnă să adăugăm sectoare într-un tabel
În proiectele finanțate, această distincție devine foarte concretă. În grila aferentă Acțiunii 2.1, aplicabilitatea soluției în mai multe sectoare poate aduce până la 10 puncte: un singur sector primește 0 puncte, două sectoare – dintre care unul principal – pot primi 5 puncte, iar mai mult de două sectoare pot conduce la punctajul maxim.
Dar simpla enumerare nu este suficientă. Ghidul cere ca sectoarele să fie demonstrate prin planul de operaționalizare și/sau comercializare și prin coerența tehnologică a soluției. Pentru fiecare sector trebuie să putem răspunde: ce problemă rezolvă? Cine este utilizatorul? Cum se aplică tehnologia? Ce rămâne comun? Ce trebuie adaptat? Cum ajunge produsul pe piață? Aceasta este diferența dintre o afirmație și o strategie de piață.
De la product-market fit la technology-market fit
În business vorbim frecvent despre product-market fit – potrivirea dintre un produs și nevoile unei piețe. În proiectele CDI merită să adăugăm o întrebare: pentru câte piețe diferite poate genera valoare aceeași capabilitate tehnologică?
Această perspectivă poate influența chiar designul produsului. Dacă știm că o platformă trebuie să funcționeze în mai multe sectoare, putem construi de la început o arhitectură modulară, API-uri pentru integrare, mecanisme configurabile, modele AI adaptabile și interfețe pentru categorii diferite de utilizatori. Astfel, caracterul cross-sector nu mai este o justificare adăugată la finalul proiectului, ci o caracteristică de design încă din faza de cercetare-dezvoltare.
De la o tehnologie la un portofoliu de piețe
O companie inovatoare nu ar trebui să își privească tehnologia exclusiv prin produsul pe care îl comercializează astăzi. O tehnologie de trasabilitate dezvoltată pentru industria alimentară poate avea relevanță pentru logistică sau producție; un sistem de computer vision pentru controlul calității poate avea aplicații în infrastructură sau agricultură; o platformă IoT pentru o fabrică poate genera aplicații pentru energie, clădiri inteligente sau transport; o tehnologie XR pentru instruirea personalului industrial poate fi adaptată pentru educație și pregătire profesională.
Întrebarea strategică devine astfel nu doar „Ce produs dezvoltăm?”, ci „Ce capabilitate tehnologică dezvoltăm și în câte contexte economice diferite poate aceasta crea valoare?”
Rolul Enterprise Europe Network
Identificarea potențialului cross-sector nu este doar un exercițiu tehnologic, ci și unul de acces la piețe și ecosisteme pe care compania nu le cunoaște încă. O companie IT poate cunoaște foarte bine tehnologia sa, dar mult mai puțin sănătatea, agricultura, energia sau logistica.
Aici Enterprise Europe Network poate sprijini conectarea cu parteneri tehnologici, clienți potențiali, organizații de cercetare și ecosisteme de inovare. Internaționalizarea și aplicabilitatea cross-sector se pot întâlni astfel într-un punct foarte valoros: o tehnologie dezvoltată pentru un anumit sector și o anumită piață poate descoperi o utilizare nouă într-un alt sector și într-o altă țară.
Concluzie
Un proiect de inovare începe, de regulă, de la o problemă concretă, dar nu ar trebui să se oprească acolo. După ce identificăm problema și dezvoltăm tehnologia capabilă să o rezolve, merită să întrebăm: unde mai există această problemă?
Această întrebare poate transforma o soluție destinată unui singur sector într-o platformă tehnologică aplicabilă mai multor industrii. Într-un proiect de finanțare, poate însemna un punctaj mai bun și un plan de comercializare mai solid. În business, miza este mai mare: trecerea de la dezvoltarea unui produs pentru o piață la dezvoltarea unei tehnologii cu potențial pentru mai multe piețe. Pentru un IMM inovator, aceasta poate fi diferența dintre un proiect bun și începutul unei afaceri cu adevărat scalabile.
#EENcanHelp #TransferTehnologic #StrategieDeInovare
