Ce trebuie să știe o firmă despre întreprinderile partenere și legate înainte de a solicita o finanțare
Articol redactat de Ana-Maria Paraschiv – Expert Relații Externe & Advisor EEN, Asociația Măgurele Science Park
Pentru multe firme, statutul de IMM pare ușor de stabilit: ne uităm la numărul de angajați, cifra de afaceri și bilanț. În realitate, înainte de aceste cifre trebuie verificată o altă întrebare: ce relații are firma cu alte întreprinderi?
O societate poate avea puțini angajați și o cifră de afaceri redusă, dar dacă există participații importante, control asupra altor firme sau legături prin aceleași persoane, la stabilirea dimensiunii sale pot deveni relevante și datele altor întreprinderi. Consecința poate fi schimbarea categoriei de IMM sau, în anumite situații, pierderea eligibilității pentru o finanțare destinată IMM-urilor.
25% și 50%: două praguri care trebuie să aprindă un semnal de verificare
Ca regulă practică, o participație sub 25% nu creează, de regulă, o relație de întreprindere parteneră. De la 25% în sus, situația trebuie analizată: dacă o firmă deține cel puțin 25% din alta sau este deținută în această proporție, poate exista o relație de întreprinderi partenere.
Peste 50%, discuția se mută în zona controlului. O întreprindere poate fi considerată legată de alta dacă deține majoritatea drepturilor de vot, poate numi sau revoca majoritatea conducerii ori poate exercita o influență dominantă. Important: procentul nu este singurul criteriu; contează și cine controlează efectiv deciziile.
Pentru firmă, implicația este simplă: dacă există o relație de parteneriat sau de legătură, consultantul nu va mai analiza doar datele solicitantului. În funcție de tipul relației, datele celorlalte întreprinderi vor trebui luate în calcul proporțional sau integral.
Cea mai frecventă situație: aceeași persoană apare în mai multe firme
Aici apar cele mai multe confuzii. Un antreprenor poate deține peste 25% sau peste 50% în două sau mai multe societăți. Sau poate fi asociat într-o firmă și administrator în alta. Uneori aceeași persoană este administrator în mai multe societăți.
Aceste situații nu trebuie ignorate atunci când se verifică statutul de IMM. Dacă aceeași persoană fizică – sau un grup de persoane care acționează împreună – controlează mai multe întreprinderi, iar acestea activează pe aceeași piață sau pe piețe adiacente, întreprinderile pot fi considerate legate. O piață adiacentă este, în esență, o piață aflată direct în amonte sau în aval: de exemplu, producție și distribuție pentru aceeași categorie de produse.
De aceea, întrebarea „Mai aveți și alte firme?” nu este una formală. Consultantul trebuie să știe în ce societăți sunt implicați asociații, ce procente dețin, ce drepturi de vot au, dacă există control direct sau indirect și în ce domenii activează firmele respective.
Faptul că aceeași persoană este administrator în mai multe firme nu înseamnă, singur, că firmele sunt automat legate. Este însă un semnal important pentru verificarea structurii de control, a drepturilor de decizie și a modului în care firmele funcționează în realitate.
Nu doar acționariatul contează
Două firme pot fi legate și fără ca una să dețină direct acțiuni în cealaltă. Trebuie urmărite relațiile indirecte, acordurile dintre asociați, dreptul de a numi conducerea și orice mecanism care permite unei întreprinderi să exercite o influență dominantă asupra alteia.
Cu alte cuvinte, existența unor CUI-uri diferite nu garantează că firmele vor fi tratate ca întreprinderi complet independente atunci când se stabilește statutul de IMM.
Există și excepții importante pentru anumite categorii de investitori
Pragul de 25% nu trebuie aplicat mecanic. Manualul european prevede situații în care o întreprindere poate rămâne autonomă chiar dacă între 25% și 50% din capital sau drepturile de vot sunt deținute de anumite categorii de investitori, cu condiția ca aceștia să nu fie legați de întreprinderea respectivă.
Printre aceste excepții se află societățile publice de investiții, societățile cu capital de risc, anumite categorii de business angels, universitățile și centrele de cercetare nonprofit, investitorii instituționali – inclusiv fondurile de dezvoltare regională – și anumite autorități locale mici.
Prin urmare, simpla prezență a unui fond de investiții în acționariat nu conduce automat la concluzia că firma nu mai este autonomă. Trebuie verificat tipul investitorului, procentul deținut și dacă acesta exercită sau nu control.
Ce ar trebui să spună firma consultantului de la început?
• toți asociații/acționarii și procentele deținute;
• ce alte societăți dețin sau controlează aceștia;
• situațiile în care aceeași persoană este administrator sau are drepturi de decizie în mai multe firme;
• participațiile pe care firma solicitantă le are în alte societăți;
• existența unor societăți-mamă, filiale sau legături indirecte;
• domeniul de activitate al celorlalte firme implicate.
Responsabilitatea este a firmei. Expertul o ajută să facă verificarea corect
Firma nu trebuie să fie expertă în toate regulile și formulele de calcul, dar trebuie să își cunoască și să își prezinte corect situația: cine sunt asociații, în ce alte firme sunt implicați, ce procente dețin, cine administrează sau controlează societățile și ce legături există între acestea. Statutul de IMM declarat într-un proiect este, în final, o responsabilitate pe care firma trebuie să și-o asume.
Atunci când situația este mai complexă, firma ar trebui să ceară din timp sprijinul unor experți. Consultantul asistă compania în interpretarea regulilor și în realizarea calculelor, însă informațiile furnizate și încadrarea asumată aparțin firmei. Experții Enterprise Europe Network pot oferi sprijin pentru înțelegerea relațiilor dintre întreprinderi, identificarea firmelor partenere sau legate și verificarea datelor care trebuie luate în calcul.
Mesajul esențial este simplu: cunoașteți structura din spatele firmei, declarați-o complet și cereți sprijin de specialitate atunci când există neclarități. O verificare făcută corect și asumat, înainte de depunerea proiectului, poate preveni ulterior probleme de eligibilitate.
#EENcanHelp #IMM #Finantare
Repere: Recomandarea Comisiei 2003/361/CE privind definiția IMM-urilor; Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare; Manualul utilizatorului pentru definiția IMM-urilor, Comisia Europeană.
